Împodobește, mamă, braduul..

Că tot e primul meu “aproape” Crăciun în cămin, trebuie postat, trebuie pozat. Am luat un brăduț cât mine de mare :)) (mă refer că eu sunt mică; de altfel , bradul e măricel ~ 1.5 m), am rearanjat noi prin cei câțiva metri pătrați. Arată “Bini di tăt” (ceea ce nu se observă din poze). Anyway. Sărbatori fericite!

127_5167

127_5185

127_5206

127_5213

127_5228

127_5250

Fin

A fost  o dată o fată.. sau un băiat. Nu mai știu exact ce era. Hai să zicem ca era o pisică. Glumesc. Era o fată. Fata asta mânca ultima bucată din lume din tortul ei preferat [Nu am să descriu cum era, că îți fac pofta; gandește-te că era un tort perfect].

Și cum își savura ea liniștită tortul, l-a scapat. S-a uitat lung la el, a numarat până la 5, l-a luat și l-a dus direct la gunoi… Pe jos erau gândăcei, probabil de asta.  Mmm, era ultima bucată. Nu mai are să îi facă nimeni tortul acela. E drept, la un moment dat , tot se termina, dar macar l-ar fi savurat până la ultima bucățică.

E mai motivant când nu ai

M-am luat urât, da. Mă gândeam la poze. Acum am un aparat cât de cât bunicel (fie că nu știu bine să îl folosesc), dar înainte, mă strofocam de numa’ -numa’ . Cu tot felul de telefoane, împrumutam , făceam ce făceam și tot ieșea ceva. Făceam poze măcar , eram dedicată!  Acum dispun și de timp și de resurse, dar inventez tot timpul scuze stupide care să îmi acopere lenea:  ‘Ah, nuu.. Nu mă țin bateriile.’ , ‘Nu, mâine merg în Honolulu să fac plajă’ , ‘Nu îmi place fața ta. ‘ and so on . Stau și se așează praful pe aparat.

La fel si cu desenul 🙂 ~ Draga de mine. Nu am mai pus mâna pe un creion de două luni, nu mai știu cum arată, nu mai pot să îl țin în mână ♥